Adu-ți aminte diminețile și mirosul fin de sunete coapte: blând, alb și strict armonic. Cuvinte moi picurau ritmic pe palme și muzica se așternea pe ochi ca o maramă.
Suflet trândav, de ce-ai uitat strămoșeștile ode? Mi-e foame de cuvintele cele uitate, de aromele cele fierbinţi ale dulcilor flăcări natale… Iată că florile din olul cu vise s-au trezit! Să cântăm mai fierbinte, mai tare, să se audă până pe fundul mării și până la stele! Măcar dorul de taină să mi-l stârpesc și m-oi lăsa înghițit de zări până dimineața.
