De-ar zbura în toate zilele prin ploi cu regrete, ar crăpa toată coaja de ou a capelei și prin zori n-ar mai cânta nici o vrabie.
Și totuși… uneori se scurg șiraguri de negură din trupul asaltat de (ne)înțelesuri… Cu buze albe, albe de zahărul de pe gogoșile vieții, sărutul dimineților târzii m-a săturat de cuvinte…
